Centrul de Studii Sociale Procesual-Organice dispune de explicaţia procesuală a existenţei sociale a oamenilor (E.S.)  (Procesualitatea socială, Lucian Culda, 1994); ea a fost folosită pentru a se obţine explicaţii nuanţate ale proceselor socializante, organizărilor sociale specializate, naţiunilor şi proceselor globalizante. Explicaţiile sunt acum suficient de nuanţate încît să poată fi folosite pentru conceperea studiilor scientizate solicitate de situaţii problematice.  

Evaluările realizate deja atestă că explicaţia procesuală a E.S. întruneşte condiţiile pentru a fi folosită ca paradigmă.

Centrul proiectează acum concepţii de intervenţie în fiecare din domeniile pentru care dispune de explicaţii suficient de nuanţate.

Prin studiile cu finalitate metodică în domeniul socializării, Centrul îşi propune: 

• Să îndrume şi să susţină socializarea emoţională încât să se evite devianţele;

• Să susţină dezvoltarea capacităţilor analitice;

• Să susţină socializarea familiei întru evitarea devianţelor;

• Să susţină dezvoltarea capacităţii oamenilor de a-şi proteja sănătatea prin procese socializante;

• Să susţină procesele socializante întru implicarea oamenilor în funcţionarea organizaţiilor ca procesualităţi;

• Să proiecteze modalităţi evaluare a proceselor socializante şi a consecinţelor lor sociale. Pentru  proiectarea modalităţilor de socializare performante preluăm din explicaţia p-o următoarea schiţă, pe care o adoptăm ca premisă teoretică.

Socializarea este consecinţa unor interacţiuni info-energetice (1) cu consecinţe organizante (formatoare) îndeosebi în anumite zone ale interiorităţii celor care interacţionează, dar ele includ ansamblul bioprocesorilor şi interpretorilor lor. Orice manifestare a fiinţei umane având o componentă informaţională şi una energetică şi între cele două componente fiind anumite conexiuni, socializarea – ca o consecinţă a unor interacţiuni – este şi ea una info-energetică.

Posibilitatea proceselor socializante decurge din caracteristicile bioproceso-rilor hominidului; el dispune de bioprocesori care fac posibili interpretori, iar interpretorii pot să particularizeze posibilităţile de funcţionare şi de reproducere ale bioprocesorilor. 

Modificările generate de interacţiuni în posibili-tăţile de funcţionare ale oamenilor influenţează posibilităţile lor de a intra ulterior în relaţie. Consecinţele interacţiunilor sunt socializante deoarece fac posibile noi relaţii, care – dacă nu intervin aspecte perturbatoare - sunt benefice, amplifică posibilităţile oamenilor de a realiza interacţiuni şi, concomitent, generează şi întreţin organizări sociale. Aşadar, socializarea include copilul şi „educatorul”, nu doar pe copil, subordonatul, dar şi pe şef, pe toţi cei care constituie un grup.

Interioritatea fiinţelor umane, specificitatea ei este cea care face ca socializarea să fie cuprinzătoare, particularizată de vârstă şi de antecedente. Particularizarea care decurge din vârstă este inevitabilă deoarece interacţiunile anterioare au dezvoltat consecinţe succesive. Particularizări decurg şi din interacţiunile anterioare ale oamenilor, din succesiunea lor, din consecinţele lor, vom spune din istoria lor. Astfel se explică posibilitatea ca procesele socializante să genereze prietenii sau duşmănii, încredere sau suspiciune, organizări sociale care se dovedesc a fi funcţionale sau disfuncţionale.

Dacă nuanţăm analiza, trebuie să luăm în considerare că interacţiunile realizate de oameni se desfăşoară inevitabil în modalităţi particularizate de mediul care le face posibile, mediu în care componenta informaţională este una în continuă schimbare. Se modifică mediul informaţional geofizic al omului, mediul său biotic, dar îndeosebi mediul informaţional social. Dacă în mediile geofizice şi biotice modificările sunt îndeosebi ciclice, în mediul social al oamenilor modificările informaţionale tind spre relevanţă explicativă tot mai mare. Această tendinţă devine treptat predominantă, prin discontinuităţile pe care interacţiunile de tip ştiinţific le pot produce.

Aşadar de-a lungul secolelor, evoluţiile în existenţa socială a oamenilor (E.S.) se realizează în modalităţi particularizate şi de modalităţile de interpretare ce se constituie succesiv şi care rămîn disponibile; dacă se adoptă o atitudine analitică, este lesne de sesizat cum de-a lungul evoluţiilor sociale se conturează mereu alte modalităţi de interpretare. Avem în vedere, spre exemplificare, interpretările mitice, mistice, empirice, determinst cauzale, interacţioniste şi, în ultimul secol, sistemice. Ele se constituie succesiv şi marchează devenirea omenirii prin influenţele exercitate asupra proceselor socializante.

Caracteristicile acestor modalităţi de gândire particularizează posibilităţile oamenilor de a se raporta la interioritatea lor, la semeni, la mediul lor geofizic şi biotic, ca şi la mediul social pe care îl generează prin interacţiunile pe care le realizează. Cu alte cuvinte, modalităţile de gândire disponibile şi folosite efectiv în interacţiuni particularizează procesele socializante.

Limitele acestor modalităţi de procesare info-energetică afectează procesele socializante şi, astfel, situaţia socială a oamenilor dar exercită şi presiuni pentru constituirea unor noi modalităţi de gândire, mai performante în raport cu reperele care pot fi deduse în stadiul în care se află cercetarea teoretică.

Socializarea este particularizată din ce în ce mai mult şi de organizările sociale pe care le produce, îndeosebi de naţiuni, deoarece ele sunt consecinţe ale unor caracteristici ale proceselor socializante care le dau o mare capacitate integratoare. Naţiunile particularizează procesele socializante deoarece se diferenţiază prin posibilităţilor lor integratoare şi prin posibilităţile lor de procesare info-energetică. Diferenţierea cu maximă relevanţă între naţiuni este cea între capacitatea lor de a stimula gândirea analitică (teorii), de a asimila rezultate ale cercetării teoretice în învăţămînt, de a valorifica teoriile disponibile în organizaţii şi de a folosi teoriile cele mai performante întru susţinerea proceselor socializante şi evaluarea situaţiei naţiunii în existenţa socială.

Situaţiile sociale critice, decalajele dintre oameni şi dintre organizările sociale, multitudinea situaţiilor conflictuale generate de acţiunile sociale, consecinţele deciziilor publice care se dovedesc a fi nesatisfăcătoare şi surse ale multor genuri de evoluţii disfuncţionare atestă stadiile nesatisfăcătoare ale procesării informaţiilor sociale, dificultăţile pe care oamenii le au deoarece nu folosesc încă modalităţi de gîndire pertinente.

Diferenţierea între stadiile preparadigmatice şi stadiul paradigmatic al cercetării teoretice (2) este corectă; cît timp oamenii o ignoră, atitudinile faţă de cercetarea ştiinţifică sunt eterogene, afectează posibilităţile lor de analiză şi de orientare deliberată a acţiunilor, implicarea lor în organizările sociale şi, prin reţelele de consecinţe pe care le întreţin, în devenirea omenirii.

Deoarece numai interpretarea satisfăcătoare a existenţei face posibilă existenţa socială realmente benefică pentru oameni şi organizările sociale (Constantin Noica), în mod necesar cercetarea ştiinţifică insistă pînă când reuşeşte să elaboreze explicaţile corecte şi cuprinzătoare ale obiectelor în sine accesibile omului: sunt singurele explicaţii care pot fi satisfăcătoare; numai ele pot fi folosite ca paradigme. Existenţa socială a oamenilor nu poate să capete decât o singură explicaţie satisfăcătoare. La fel şi celelalte megaexistenţe accesibile omului.

In condiţiile menţionate, este imperios necesar ca şcolarizarea să fie concepută luând în considerare evoluţia modalităţilor de interpretare, să promoveze cele mai performante modalităţi de socializare, să proiecteze şi să realizeze procesele formative folosind teorii cu capacitatea explicativă maximă, astfel încît adolescenţii:

• Să poată să diferenţieze între stadiile parcurse de cercetarea teoretică şi să evite explicaţiile depăşite;

• Să poată să folosească explicaţii cu valoare paradigmatică pentru a analiza situaţiile sociale, pentru a direcţiona decizii strategice şi pentru a soluţiona situaţii problematice;

• Să diferenţieze între normalitatea socializării şi devianţele posibile în socializările concretizate în oameni şi în organizările sociale;

• Să devină capabili să interpreteze corect interioritatea fiinţei umane, să identifice stările patologice în stadii cât mai timpurii, să acţioneze întru prevenirea îmbolnăvirilor şi să promoveze starea de sănătate folosind resurse naturale şi modalităţi conturate în terapiile naturiste. Cerinţele dezvoltării cercetării ştiinţifice identificate în explicaţia procesuală a existenţei sociale a oamenilor sunt indicii ale posibilităţii acestei teorii de a funcţiona ca paradigmă; ele se pronunţă asupra finalităţii necesare a proceselor socializante. Se dovedeşte nu numai posibilitatea devenirii întru fiinţă a omenirii, dar şi posibilitatea ca la această devenire să se ajungă prin intervenţia deliberată în procesele socializante. Din perspectiva schiţată de explicaţia adoptată ca premisă, este posibilă o situaţie socială care să favorizeze socializarea de maximă funcţionalitate, realmente favorabilă oamenilor şi interacţiunilor constructive între ei. Iar interpretarea procesual-organică cuprinde informaţiile care susţine o astfel de devenire. Aceasta este raţiunea pentru care am adoptat următoarele obiective finale ale studiilor concepute întru susţinerea proceselor socializante care pot să favorizeze devenirea omenirii:
  

  • Nuanţarea suficientă şi evaluarea explicaţiei procesuale a proceselor socializante încât să devină posibilă abordarea cuprinzătoare şi coerentă a ansamblului problematicii proceselor socializante întru evitarea socializărilor deviante de la normalitatea socială, normalitate care maximizează posibilităţile fiinţării sociale a oamenilor.

  • Elaborarea unor seturi de concepţii metodice care să poată să funcţioneze ca îndrumare metodice pentru toate categoriile de oameni implicaţi în socializarea copiilor.

  • Elaborarea unor îndrumare metodice pentru adolescenţi şi maturi întru susţinerea celor care doresc să investească în propria socializare.

  • Elaborarea unei metodologii de evaluare a proceselor socializante şi consecinţelor lor.

  Temele de studiu menţionate vor fi efectuate separat dar rezultatele lor vor trebui să fie compatibile deoarece decurg dintr-o explicaţie cuprinzătoare şi coerentă a fiinţei umane.

  În actualul stadiu al cercetărilor, ne propunem să efectuăm cu prioritate temele:

  
  

  • Susţinerea socializării emoţionale încât să se evite devianţele de comportament.

  • Îndrumarea şi susţinerea dezvoltării capacităţilor analitice.

  • Susţinerea proceselor socializante în familie întru evitarea devianţelor.

  • Susţinerea dezvoltării capacităţii oamenilor de a-şi proteja sănătatea.

  • Susţinerea proceselor socializante întru implicarea oamenilor în funcţionarea organizaţiilor ca procesualităţi.