S-au scris multe despre “informaţie” şi despre “societatea informaţională”, dar nu s-a conturat încă o interpretare care poate fi satisfăcătoare. Consider că la interpretarea satisfăcătoare se poate ajunge dacă se aduce în discuţie şi distincţia între “date” şi “informaţii” deoarece astfel analiza se extinde incluzând şi procesarea informaţiei. Datele sunt procesate şi devin informaţii particularizate de procesorii implicaţi. Caracteristicile procesorilor sunt cele care fac ca oamenii să opereze cu date diferite şi să acorde aceloraşi date semnificaţii diferite. Oamenii sunt cei care realizează interpretări iar ei sunt particularizaţi de capacităţile de interpretare. Ei selectează date şi le atribuie anumite semnificaţii, în modalităţi care decurg din procesele care produc interpretorii. Se justifică aşadar o primă întrebare: Cum ar trebui să fie interpretorii oamenilor pentru ca ei să întreţină societatea informaţională? Cât timp aceşti interpretori nu întrunesc cerinţele minime pentru a nu se mai genera interpretări incompatibile societatea informaţională rămâne doar un deziderat.

Dar capacităţile de interpretare diferenţiază nu numai oamenii; ele diferenţiază şi organizările sociale. Şi capacităţile de interpetare ale organizărilor sociale, de la familie până la organizaţii, state şi naţiuni se diferenţiază cât timp interpretorii nu sunt satisfăcători. Cea mai mare bogăţie a omului dar şi a organizărilor sociale este aşadar capacitatea de interpretare satisfăcătoare. Cum putem ajunge la această capacitate?

De-a lungul timpurilor s-au dat numeroase răspunsuri. Interpretările statistice au fost considerate o mare realizare. Când s-a conturat modalitatea sistemică de interpretare, modalitatea cauzală a fost marginalizată, dar numai de acei oameni care au devenit capabili să proceseze informaţii în variant sistemică. Această remarcă este suficientă pentru a concluziona: îmbunătăţirea posibilităţilor de interpretare devine posibilă ori de câte ori oamenii concept o nouă modalitate de interpretare iar ea se dovedeşte a avea o capacitate de explicare ca modalităţile conturate anterior.

Această problematică nu este încă în atenţia şcolii; tinerii nu învaţă modalităţile de interpretare disponibile, nu ştiu să le compare şi ca urmare nu pot să opteze conştientizând ce se pierde când se folosesc modalităţi de procesare între timp depăşite. Din perspectiva schiţă este firească întrebarea: suntem în “ societatea informaţională” când nu dispunem de interpretarea corectă a posibilităţilor de maximizare a capacităţilor de interpretare?

Din aspectele aduse în atenţie rezultă necesitatea de a diferenţia informaţiile în raport cu modalitatea în care sunt produse. Informaţia generată de gândirea ideologică are altă relevanţă decât cea generată de gândirea scientizată. În societatea informaţională poate fi numai acel om care conştientizează că datele relevante sunt altele în cazul procesării religioase, ideologice sau scientizate. Pentru ca informaţiile să poată fi satisfăcătoare omul trebuie să diferenţieze între interpretările preparadigmatice şi procesarea paradigmatică. El trebuie, de asemenea, să se detaşeze critic de modalităţile de procesare depăşite, să asume roluri în modalităţi care favorizează folosirea cadrului teoretic realmente satisfăcător.