Naţiunile au devenit obiect de studiu sociologic din necesitatea interpretării corecte a posibilităţii constituirii lor în evoluţia existenţei sociale a oamenilor, dar şi pentru a se clarifica numeroasele aspecte controversate generate de poziţiile oamenilor.

Este din ce în ce mai evident că omul poate fi fiinţă socială numai dacă îşi interpretează corect existenţa socială şi în acest context, fiinţarea în naţiuni şi determinarea naţională a oamenilor şi a soluţiilor pe care le pot asuma. Numai astfel omul îşi poate interpreta corect propria devenire, disfuncţiile, vulnerabi-lităţile, riscurile, ameninţările, stările de pericol şi sursele de agresare a naţiunilor. Memoria colectivă, conservată în documente sociale, confirmă că de-a lungul istoriei scrise naţiunile au fost caracterizate, cel mai adesea, din perspective ideologice, bazate pe justificări filosofice, dar şi pe pasiuni, interese şi reprezentări selective, care au inoculat unor oameni percepţia unui destin diferit de al celorlalţi oameni. Sub presiunea „destinului”, înrădăcinat într-un trecut comun, alcătuit din experienţe trăite şi depăşite împreună. Într-un mediu geofizic specific, ideologii au caracterizat şi interpretat naţiunile în modalităţi diferite, neechivalente, făcând mereu presiuni pentru rescrierea istoriei în funcţie de interese locale, de grup socio-politic, devenit administrator al „socialului” prin forţă sau persuasiune.

Invitaţie la analize întru aprofundarea înţelegerii conexiunilor organice dintre naţiune-popor-stat prin raportare la naţiunea română

Repere orientative:

a) Naţiunea – organizare socială integratoare (indici de definire)

1. Etnicul originar (fondator) şi patria („casa naţiunii”)

2. Comunităţi organice şi spirituale încorporate

3. Conştiinţa naţională, credinţa comună (religia) şi cultura

4. Corpurile sociale generatoare de valori sociale (poporul)

5. Expresii politico-juridice şi administrative ale puterii poporului

6. Identitatea asumată şi recunoscută de organizări sociale similare

7. Modalităţi de reproducere socială a oamenilor şi organizaţiilor

8. Responsabilitatea pentru întreţinerea libertăţii, ordinii şi securităţii sociale

9. Valori, interese şi necesităţi protejate, apărate şi promovate

b) Poporul – corpus-ul social generator de valori sociale (indici de definire)

1. Comunităţi teritoriale şi comunităţi spirituale

2. Comunicarea în cadrul comunităţilor teritoriale şi spirituale

3. Experienţe, reguli, sentimente şi reprezentări profesionale şi sociale

4. Democraţia – puterea poporului şi fundament al puterii naţiunii

5. Identitatea, coeziunea, omogenitatea şi unitatea naţiunii

6. Instrumente de amenajare şi apărare a spaţiului de vieţuire şi afirmare

7. Particularizarea ideologică a modalităţilor de însuşire şi utilizare a avuţiei produse social

8. Specializarea organizaţiilor

9. „Ordinea socială” şi „concordia” în cadrul „patriei”

10. Roluri şi status-uri în cadrul organizaţiilor

11. Tradiţii istorice şi cultural-spirituale ale corpus-ului social.

c) Statul – formula politico-adminstrativă de gestionare a naţiunii (indici de definire)

1. Activităţi gestionare generatoare de valori naţionale

2. Amenajarea spaţiului de vieţuire ca „spaţiu public”

3. Conduita socială şi ordinea socială (ordinea publică)

4. Formele de exprimare a puterii poporului („democraţia”)

5. Instrumente de contracarare a agresiunilor socio-politice interne şi externe

6. Modalităţi de identificare şi apărare a valorilor, intereselor şi necesităţilor naţiunilor

7. Normarea comportamentului oamenilor, organizaţiilor şi instituţiilor

8. Norme sociale generale sau particulare, relevanţa raporturilor de putere

9. Particularizarea ideologică a normelor politico-juridice obligatorii pentru oameni ca „cetăţeni”

10. Strategii de gestionare a naţiunii în stare de securitate
    

Consecinţele perturbatoare ale ignorării aspectelor aduse în atenţie sunt lesne de sesizat. Naţiunile fiinţează prin intermediul oamenilor şi, ca urmare, în modalităţi particularizate de atitudinile şi activităţile oamenilor. Aceste modalităţi fac naţiunile mai funcţionale sau mai puţin funcţionale, le particularizează potenţele şi performanţele, le particularizează atitudinile faţă de alte naţiuni, faţă de procesele globalizante şi, în ultimă instanţă, faţă de oameni şi omenire. Din aceste considerente, sunt utile intervenţii întru socializarea oamenilor încât ei să fie capabili să interpreteze corect naţiunile şi să adopte atitudini faţă de naţiuni în variante care să sporească funcţionalitatea naţiunilor. Întrebări legitime, clarificatoare: Este această interpretare cea corectă, poate fi îmbunătăţită? Cum se poate acţiona întru susţinerea funcţionalităţii naţiunilor? Cum se poate acţiona întru sporirea responsabilităţii oamenilor pentru situaţia naţiunilor? Cum se pot evita devianţele în acest domeniu?