În primul număr al revistei am adus în atenţie problematica evaluării şcolii şi am considerat util ca evaluarea să se refere la devenirea şcolii.

Într-o lume în devenire, evaluarea devenirii şcolii este o prioritate. Nu este acelaşi lucru dacă devenirea lumii se face cu concursul şcolii, sau dacă existenţa socială, în devenirea ei, exercită presiuni şi asupra şcolii. Complexitatea problematicii devine mai evidentă dacă luăm în considerare că devenirea omenirii este ea însăşi o enigmă. Revin acum asupra problematicii pentru a o detalia, luând în considerare îndeosebi conexiunile dintre ştiinţă şi şcoală. În secolul XXI, când tindem şi spre o societate ”informaţională” sunt plauzibile opţiunile:

- învăţământul trebuie să se realizeze în orizontul cel mai avansat, pe care-l face posibil cercetarea ştiinţifică; numai în acest caz, devenirea lumii se realizează cu concursul şcolii.

- diferenţierea între cercetarea aflată în stadiul preparadigmatic şi cercetarea care satisface exigenţele paradigmatice justifică opţiunea pentru teorii care pot să funcţioneze ca paradigme.

Din cele două opţiuni rezultă: explicaţia procesual organică (p-o) a existenţei sociale a oamenilor fiind una paradigmatică, învăţământul nu trebuie realizat (proiectat) în orizonturi preparadigmatice. Ele se cer folosite, dar într-o perspectivă valorizatoare. Spre exemplificare, cercetării ştiinţifice îi sunt caracteristice modificări care revoluţionează posibilităţile de cercetare. În ultimul secol, cercetării cauzale i-au urmat cea interacţionistă şi cercetarea sistemică. Acestea sunt modalităţi diferite de cercetare care presupun competenţe specifice şi, ca urmare, şcolarizări distincte. Întrebările fireşti sunt: se regăsesc aceste modalităţi de cercetare în programele şcolare? Până la terminarea liceului elevii învaţă aceste modalităţi de gândire? Le pot diferenţia, le pot compara?

Orice dascăl ştie, iar programele de învăţământ confirmă că problematica este încă ignorată. Întrucât devenirea socială se realizează cu contribuţia acestor evoluţii în modalităţile de cercetare, se justifică remarca: în societatea în care şcoala nu pregăteşte adolescentul pentru a gândi sistemic şi interacţionist, pentru a diferenţia între gândirea sistemică şi cea cauzală, noile generaţii nu pot să se implice constructiv în devenirea socială. Generalizând putem spune: implicarea şcolii în deschiderea noilor generaţii către evoluţiile din ştiinţă constituie un criteriu de evaluare de maximă relevanţă.

Deşi cercetarea ştiinţifică este în devenire, deşi s-au diferenţiat mai multe modalităţi de cercetare teoretică, deşi epistemologia a diferenţiat argumentat între stadiul preparadigmatic şi cel paradigmatic (satisfăcător) al cercetării ştiinţifice, şcoala se află încă sub dominaţia modalităţii ideologice de gândire. În şcoală există programe şi manuale care promovează rezultate ale cercetării ştiinţifice, dar ele nu sunt însuşite într-un context care să ofere tânărului posibilitatea să localizeze cercetarea ştiinţifică în devenirea şcolară, să interpreteze corect evoluţiile din interiorul cercetării teoretice şi impactul social al noilor modalităţi de gândire teoretică.

Începând cu clasa a cincea, adică după împlinirea vârstei de 11 ani, copii pot şi trebuie susţinuţi să asimileze scheme de gândire abstractă şi să diferenţieze între nivelurile gândirii abstracte deja conturate.

De-a lungul anilor de studiu, până la terminarea liceului, tinerii pot şi trebuie să diferenţieze între modalităţile de interpretare teoretică: am în vedere interpretarea determinist-interacţionistă, interpretarea sistemică şi interpretarea procesual-organică. Aceste modalităţi se cer nu doar ilustrate; ele se asimilate şi folosite; numai astfel apropiem noile generaţii de societatea informaţională.

În acest context introduc remarca: se predă logica, dar într-un mod nesatisfăcător; absolvenţii liceului nu sunt în măsură să folosească efectiv cerinţe ale logicii pentru a constitui şi evalua judecăţi şi raţionamente, pentru a elabora raţionamente deductive, inductive şi analogice şi pentru a identifica şi corecta eventuale erori în raţionamente.

În condiţiile menţionate, se justifică întrebarea: reuşeşte şcolarizarea să deschidă adolescenţii către evoluţiile ce se produc în societate, îi face apţi să promoveze evoluţii pozitive în societate?

În ultimele decenii s-a conturat şi modalitatea p-o de interpretare a existenţei sociale a oamenilor. Este modalitatea de interpretare care depăşeşte posibilităţile interpretărilor sistemice de analiză a existenţei sociale a omenirii deoarece se centrează pe devenirea socialului şi a oamenilor. Mai mult, în timp ce interpretările cauzale, interacţioniste şi sistemice ale socialului se dovedesc a fi preparadigmatice, această nouă modalitate de interpretare, reuşeşte să satisfacă cerinţele gândirii paradigmatice. Centrată pe devenirea omenirii, interpretarea p-o se pronunţă asupra posibilităţilor oamenilor şi organizărilor sociale, asupra potenţelor lor.

Din perspectiva procesuală oamenii pot fi socializaţi astfel încât:

1. Să asume roluri sociale care să fie favorabile funcţionalităţii sociale.

2. Să-şi înţeleagă interioritatea astfel încât să-şi întreţină starea de sănătate.

3. Să fie capabili să-şi întreţină interioritatea între limitele normalităţii încât să poată investi în propria devenire.

Şcoala nu poate neglija această nouă perspectivă teoretică, nu trebuie s-o ignore. Ca urmare, şi asimilarea ei trebuie să devină un reper pentru evaluarea devenirii şcolii. În prezent şcolarizarea nu este organizată astfel încât să se implice deliberat în socializarea tinerilor in modalităţile şi cu performanţele pe care explicaţia p-o le face posibile; până la adolescenţă ei nu ajung la cele trei performanţe. 

Consider oportune analize ale aspectelor pe care le-am propus a fi criterii de evaluare a proceselor de şcolarizare. Nu este suficientă o simplă afirmare a utilităţi lor. Din acceptarea lor trebuie să decurgă numeroase cercetări, încât să se fundamenteze metodologic fiecare din direcţiile de acţiune care ar trebui promovate încât şcoala să se implice în socializarea performantă a elevilor. Invit pe cei interesaţi să se pronunţe analitic asupra aspectelor aduse în atenţie.