Ca activitate distinctă, consultanţa profesională s-a conturat şi a fost receptată ca o necesitate în zone disparate, pe măsură ce situaţiile sociale s-au complicat, îndeosebi în domeniul economic.

Prin consultanţă se obţin informaţii, dar şi soluţii, se pregătesc oameni pentru a fi capabili să adopte decizii tot mai performante. Capacitatea de analiză interacţionistă şi îndeosebi cea de modelare sistemică, pe măsură ce sunt asimilate, sporesc posibilităţile de oferire a unor consultanţe tot mai performante.

Dar conştientizarea utilităţii informaţiilor a generat concurenţa, preocuparea pentru a obţine monopolul asupra unor informaţii, posibilităţi de coordonare de amploare dar şi dezinformări, confruntări şi acţiuni subversive tot mai vaste.

Consultanţa s-a conturat însă în perioada în care capacităţile preparadigmatice de interpretare nu-şi conştientizează limitele.

În orizonturile nesatisfăcătoare de interpretare, consultanţa nu reuşeşte să ofere informaţii realmente favorabile devenirii omenirii. Analizele fiind reducţioniste şi centrate inevitabil pe aspecte disparate, nu se pot explora corect viitorii posibili şi consecinţele „perverse” ale soluţiilor oferite.

Se poate spune că, beneficiind de consultanţă în condiţii informaţionale preparadigmatice, omenirea a fost afectată de limitele ei; s-au amplificat diferenţele şi decalajele, iar ele au încurajat tendinţele de manipulare, subversiunile şi agresiunile.

Consultanţa se poate modifica radical când omenirea dispune de explicaţia satisfăcătoare a existenţei sociale a oamenilor. Devin posibile analize nereducţioniste din perspective globale, în care se pot explora consecinţe ale jocurilor politice, financiare şi economice la nivel macrosocial. În noile condiţii, se obţin informaţii care descurajează atitudinile agresive. In orizontul de interpretare procesual, se conştientizează posibilităţile deschise de descoperirea potenţelor fiinţei umane, necesităţile de intervenţie pentru a se corecta consecinţele dăunătoare ale folosirii teoriilor aflate în stadii preparadigmatice, caracterul nesatisfăcător (dăunător) al proceselor sociale centrate anterior folosind repere informaţionale ale altor secvenţe sociale.

Analiza paradigmatică a existenţei sociale, acum posibilă, este plauzibil să favorizeze reprezentări sociale constructive şi atitudini responsabile faţă de situaţia omenirii încât să se intre în stadiul devenirii sociale durabile şi al promovării securităţii globale.

În noile condiţii, consultanţa nu poate să mai fie centrată pe aspecte sociale disparate, poate să asume obiective de maximă generalitate. Putem conştientiza cerinţele consultanţei luînd în considerare şi consecinţele consultanţelor preparadig-matice. Consultanţa realmente utilă poate fi numai cea care foloseşte explicit explicaţia satisfăcătoare a existenţei sociale, cea care poate să funcţioneze ca paradigmă. Consultanţa, în interpretarea schiţată, este utilă deoarece folosirea teoriei paradigmatice presupune o competenţă teoretică specifică, competenţă metodologică, bănci de date cu un grad ridicat de complicare şi desigur, capacitatea de a folosi teoria şi băncile de date pentru a identifica şi analiza situaţii care se cer soluţionate, necesităţi care trebuie satisfăcute, potenţe care se cer valorificate. În prelungirea analizelor competente, consultanţa ar trebui să poată să proiecteze soluţii şi să organizeze implementarea lor, inclusiv să susţină pregătirea oamenilor.

Pentru a fi realmente utilă, consultanţa trebuie să se poată referi la procesele ce susţin toate nivelurile de organizare a omenirii, să fie actualizată cu frecvenţe care decurg din presiunile nevoilor de adoptare a deciziilor, să se realizeze cu consecvenţă în interiorul modalităţii de gândire specifice teoriei paradigmatice.

Remarcă:

Cerinţele de acordare a consultanţei în orizontul de interpretare procesual nu se pot reduce la consultanţele realizate în modalităţile anterioare, care decurg din utilizarea unor repere teoretice preparadigmatice, consultanţe centrate îndeosebi pe aspecte disparate specifice organizaţiilor.

Aspectele menţionate sunt suficiente pentru a concluziona: gândirea cauzală a produs analiza statistică ca principala sursă a informării publice; informaţia statistică funcţioneză ca sursă principală pentru abordările cauzale, dar nu poate fi relevantă în noua situaţie informaţională.

Dacă ne situăm în interiorul modalităţii procesuale de procesare socială a informaţiei, consultanţa  este necesară oamenilor şi organizărilor sociale pentru asusţine conlucrări fructuoase, nu pentru a susţine confruntări sau decizii agresive.

O astfel de consultanţă compatibilizează acţiunile sociale, ea nu poate fi concepută ca o modalitate de a favoriza duplicităţi, agresiuni sau subversiuni deoarece analizele dezvăluie consecinţele perverse ale unor astfel de acţiuni.

Consultanţa procesuală favorizează interacţiunile constructive, constitu-irea şi funcţionarea reţelelor sociale, descurajează subversiuni şi ceea ce în celelalte orizonturi de interpretare se numeşte „concuren-ţă neloială”.

Pentru ca sursa consultanţei să fie utilă, pentru ca oamenii să poată să beneficieze de avantajele ei se cer satisfăcute mai multe cerinţe:

• este indispensabilă o anume compe-tenţă a beneficiarilor; ei trebuie să se socializeze astfel încât să depăşească orizonturile de interpre-tare nesatisfăcătoare preparadig-matice;

• este necesar ca informaţia produsă de consultanţa publică să fie transparentă, încât oamenii să eva-lueze în timp util situaţia publică.

Acţionând consecvent pentru a genera condiţiile favorabile consultanţei procesuale, contribuim la generarea şi întreţinerea securităţii globale şi la constituirea „societăţii informaţionale”.