Cu mulţi ani în urmă, analizele au adus în atenţie constatări care mi-au influenţat decisiv studiile ulterioare: modalităţile de cunoaştere care s-au conturat de-a lungul timpului nu sunt echivalente, dar toate sunt neatisfăcătoare îndeosebi pentru că orientează studiile spre aspecte disparate, sunt afectate de premise deformatore ale disciplinelor ştiinţifice care le particularizează şi folosesc metode de investigare reducţioniste. Mi-a reţinut atenţia, de asemenea, distincţia pe care Thomas Kuhn o face între stadiul preparadigmatic şi stadiul paradigmatic al cercetării teoretice. Diferenţierea realizată de Kuhn în Structura revoluţiilor ştiinţifice a decurs din sesizarea imposibilităţii ca cercetarea ştiinţifică să fie de la început satisfăcătoare, dar şi a posibilităţii de a se ajunge la stadiul paradigmatic. La cunoaşterea satisfăcătoare se poate ajunge când cercetătorul depăşeşte abordările reducţioniste şi reuşeşte să conceapă studiile realmente în modalitîţi transdisciplinare.

Motivat de constatările menţionale, am realizat interogaţii ontologice şi epistemologice care m-au condus treptat la concluziile: o explicaţie teoretică poate funcţiona ca paradigmă dacă obiectul de studiu cuprinde un obiect în sine, nu doar aspecte disparate dintr-un obiect în sine, dacă metodele de studiu sunt adecvate pentru a se interoga toate genurile de procese care întreţin obiectul în sine şi dacă interogaţiile sunt suficient de nuanţate încât să se obţină informaţiile utile pentru identificarea detaliilor obiectului în sine încât explicaţia obţinută (teoria) să poată fi folosită întru efectuarea studiilor cu caracter aplicativ.

Dar cum identificăm un “obiect în sine”? Numai organizările care au autonomie funcţională pot fi obiecte în sine. Existenţa biofizică este un obiect în sine, nu şi componentele ce o întreţin. Existenţa socială a oamenilor, în ansamblul posibilitătilor ei de manifestare şi evoluţie, este un “obiect în sine”, nu şi organizări sociale sau genurile de procese pe care cercetătorii le decupează spre studiu, în funcţie de specializarea lor sau de domeniul “ştiinţific” în care se localizează.

Am direcţionat studiile astfel încât să se satisfacă exigenţele menţionate. Ca urmare, am perseverat întru obţinerea explicaţiei unitare a existenţei sociale a oamenilor cu convingerea că performanţa este posibilă şi utilă social. Constantin Noica argumentase că „numai buna interpretare a existenţei face posibilă buna existenţă”. (Devenirea întru fiinţă).

Perseverarea a fost răsplătită. Un amplu efort de durată, susţinut de o participare tot mai diversificată, îndeosebi prin implicarea a numeroşi doctoranzi, a generat acea interpretare transdisciplinară a existenţei sociale a oamenilor care reuşeşte să se pronunţe asupra proceselor ce-i fac posibilă devenirea, asupra implicării oamenilor în evoluţiile sociale posibile şi asupra condiţiilor în care devine posibilă devenirea socială favorabilă oamenilor şi omenirii. Posibilitatea de a delimita “devenirea întru fiinţă” a omenirii de evoluţiile dăunătoare oamenilor şi omenirii este cea care atestă că explicaţia obţinută poate să funcţioneze ca paradigmă. Este interpretarea pe care am numit-o procesual-organică (p-o).

În ultimii ani am supus rezultatele teoretice mai multor evaluări în modalităţi care decurg din cerinţele formulate de K.Popper. Sunt deja numeroase studiile concepute astfel încât teoria să poată fi infirmată dacă cuprinde erori, dar infirmarea nu s-a produs; sunt numeroase şi analizele comparative care au atestat puterea explicativă mai mare a explicaţiei procesual-organice.

Rezultatele menţionate sunt suficiente pentru a intra într-o nouă etapă: identificăm disfuncţiile de fond care decurg din funcţionarea oamenilor şi organizărilor sociale în orizonturi de interpretare neadecvate şi proiectăm modalităţile de acţiune pe care interpretarea p-o le face posibile întru depăşirea acestor disfuncţii şi promovarea „devenirii întru fiinţă”, cum s-ar exprima Constantin Noica. Avem în vedere acea devenire care dă fiinţei umane posibilitatea să-şi maximizeze şi valorifice potenţele într-o lume care nu va mai fi afectată de manifestările inerente omului în stadiile în care interpretările sunt nesatisfăcătoare.

Când ne referim la orizonturi de interpretare neadecvate avem în vedere orizonturile empirice şi ideologice dar şi orizonturile pe care le-a generat cercetarea teoretică în stadiile preparadigmatice pe care le-a parcurs.

Studiile prealabile au adus în atenţie:

• disfuncţii care s-au produs şi se produc încă prin procesele socializante, procese realizate inevitabil în orizonturile de interpretare disponibile;

• disfuncţii care s-au dezvoltat de-a lungul anilor în organizările sociale, îndeosebi în organizaţii, ca urmare a modalităţilor în care oamenii se raportează la ele, a erorilor ce se manifestă în organizarea lor, în modalităţile în care oamenii funcţionează în interiorul organizaţiilor, ca şi în modalităţile în care oamenii şi organizările sociale sunt interpretate în stadiile preparadigmatice;

• surse de insecuritate care decurg din funcţionarea oamenilor în orizonturi de interpretare nesatisfăcatoare.

În ultimul timp investigăm îndeosebi posibilităţile pe care interpretarea p-o le generează întru depăşirea disfuncţiilor menţionate şi orientarea oamenilor spre finalităţi constructive, încât să se susţină devenirea socială durabilă şi să se promoveze securitatea globală.

Oportunitatea acestor genuri de studii decurge şi din următoarele constatări:

• Efectuarea analizelor şi elaborarea deciziilor folosind modalităţi de interpretare nesatisfăcătoare (prepara-digmatice) generează nu numai rezultate care sunt afectate de limitele orizonturilor de interpretare în care oamenii se situează, dar şi consecinţe disfuncţionale particularizate de modalitatea de interpretare folosită. Cu alte cuvinte, interpretarea cauzală şi cea sistemică a unor aspecte din „social” generează genuri de disfuncţionalităţi diferite. Evaluate din perspectiva interpretării sistemice, pot fi sesizate numai disfuncţionalitătile generate de modalităţile de interpretare presistemice.

Problematica adusă în atenţie nu este încă explorată în centrele de cercetare şi în universităţi, decidenţii publici şi cei din universităţi nu iau în considerare consecinţele situării studiilor universitare în orizonturi de interpretare depăşite, nu promovează sistematic studii prin care să se depăşească orizonturile de interpretare preparadigmatice. Întrucât problematica nu este abordată sistematic nici în programele de masterat, absolvenţii universităţilor, inclusiv decidenţii sociali nu sunt preocupaţi să promoveze modalităţi de analiză cât mai performante, nu sesizează consecinţele disfuncţionale ale adoptării deciziilor în orizonturi nesatisfăcătoare, nu sunt sensibilizaţi de studii precum cele publicate de Fr. Capra în volumul tradus în româneşte şi publicat sub numele Momentul adevărului.

Aspectele menţionate justifică alegerea profilului revistei - ANALIZA PROCESUALĂ - şi centrarea revistei pe problematica metodologică.

Ne propunem să insistăm asupra diferenţelor ce se manifestă:

• între modalităţile de interpretare ştiinţifice preparadigmatice cauzale, interacţioniste şi sistemice;

• între aceste modalităţi şi modalitatea procesuală, care întruneşte condiţiile pentru a fi adoptată ca modalitatea paradigmatică de interpretare teoretică a existenţei sociale a oamenilor;

• între consecinţele funcţionării organizărilor sociale în orizonturi de gândire preparadigmatice şi consecinţele ce se pot dezvolta pe măsură ce interpretarea procesuală este asimilată şi folosită.

Ne propunem, de asemenea, să susţinem asimilarea modalităţii procesuale de interpretare, să ne implicăm în formarea a cât mai mulţi oameni capabili să efectueze analize scientizate în orizontul de gândire procesual şi să elaboreze decizii sociale în modalităţi procesuale; avem convingerea că astfel se pot favoriza evoluţii sociale realmente benefice, inclusiv devenirea socială durabilă.

Ne adresăm colegilor din universităţi şi din centrele de cercetare cu invitaţia de a se raporta analitic la informaţia pe care o oferim prin revistă, dar şi prin cărţile publicate şi prin site-ul disponibil pe internet (www.analiza-socialului.ro) Vom găzdui în paginile revistei şi în sit­urile pe care le întreţinem comentarii şi analize orientate spre clarificarea şi aprofundarea problematicii adusă în atenţie.

Ne adresăm, de asemenea, oamenilor implicaţi în adoptarea deciziilor, de la decizii politice şi administrative la decizii economice, culturale sau financiare; ei pot să beneficieze de informaţii utile pentru propriile analize, inclusiv pentru a compara consecinţele situării în orizonturi de interpretare diferite.

Întrucât diferenţierea între orizonturile de interpretare are ample consecinţe sociale, vom organiza anual conferinţe întru analiza evoluţiilor conturate şi a posibilităţilor de stimulare a modalităţii procesuale de procesare socială a informaţiilor.

Vom insista asupra aspectelor metodologice:

• în domeniul investigării existenţei sociale a oamenilor;

• în domeniul elaborării deciziilor;

• în domeniul evaluării consecinţelor deciziilor adoptate în diferite orizonturi de interpretare.

Sperăm, de asemenea, într-o colaborare fructuoasă menită să promoveze în învaţământul universitar şi, prin intermediul său, în şcoala românească, modalitatea paradigmatică de interpretare a existenţei sociale a oamenilor şi capacitatea de raportare analitică la modalităţile de interpretare anterioare.