Lecturarea analitică a primului număr al revistei mi-a produs numeroase întrebări, dar şi o mare satisfacţie. Am sesizat „luminile de la capătul tunelului” în care ne aflăm.

Către ce tindem? Către capacitatea de interpretare satisfăcătoare a existenţei. De ce buna interpretare este cea care ne scoate din tunelul timpului social? Care sunt capcanele inerente fiinţării în orizonturi de interpretare nesatisfăcătoare? Sunt întrebări care, acceptate ca provocări, deschid un mod de raportare la existenţa socială nu doar fascinant, dar realmente clarificator.

Luând ca reper interpretarea paradig-matică a existenţei sociale, obţinem acea interpretare a „societăţii informaţionale” care sugerează întrebările de genul: Unde ne aflăm? La ce distanţă de acest viitor intuitiv dezirabil? Nuanţând întrebările, putem să obţinem o nouă înţelegere a istoriei, a etapelor deja parcurse, a genurilor de dificultăţi existenţiale specifice fiecărei secvenţe, a surselor proceselor insecurizante.

Este o mare satisfacţie să conştientizezi potenţele ce decurg din asimilarea unui nou orizont de gândire, dar este şi o „trezire la realitate” când descoperi limitele orizonturilor de interpretare în care trăim, ce se cer depăşite.

Putem să nu fim spectatori în această devenire; ea ne copleşeşte când nu o înţelegem, dar poate să ne mobilizeze pe măsură ce aprofundăm analizele.

Ca student, mă întreb în ce orizont de interpretare funcţionează facultatea în care mă pregătesc? Nici un profesor nu şi-a început cursul precizând în ce orizont de interpretare se va situa.

Sesizez avantajele posibile dacă oamenii se întreabă ce pot face pentru a se situa în cel mai performant orizont de interpretare dintre cele disponibile. Asupra acestei problematici voi încerca să mă pronunţ în numărul următor al acestei reviste.