Deocamdată, societatea informaţională este un deziderat numai pentru oamenii care reuşesc să sesizeze diferenţele majore ce se dezvoltă între oameni şi, prin intermediul lor, între organizaţii în raport cu modalităţile în care procesează informaţiile.

Dacă se sesizează sporirea avantajelor sociale când se asimilează modalităţi de procesare mai performante este firească remarca: omenirea poate să intre într-un stadiu funcţional numai când modalitatea satisfăcătoare de procesare a informaţiilor va devenii posi-bilă. O astfel de posibilitate este plauzibilă întrucât, cum s-a argumentat, cercetarea ştiinţifică poate să depăşească abordările preparadigmatice.

Din perspectiva pe care o susţin, este firească întrebarea: putem fi în societatea informaţională cât timp nu dispunem de interpretarea satisfăcătoare a posibilităţilor de maximizare a capacităţilor de interpretare?

Se confirmă astfel caracterizarea p-o a ceea ce ar putea fi „societatea informaţională”. Poate fi „informaţională” acea organizare socială care devine capabilă:

- să proceseze informaţia socială în modalitatea satisfăcătoare;

- să diferenţieze această interpretare de interpretările anterioare;

- să se detaşeze critic de interpretările folosite în stadiile anterioare.

Cu alte cuvinte, la „societatea informaţională” se poate ajunge când ştiinţa, producând interpretarea paradigmatică a existenţei sociale, oferă şi capacitatea de organizare satisfăcătoare încât oamenii şi organizările sociale reuşesc să o asimileze şi să se reorganizeze beneficiind de interpretarea satisfăcătoare a devenirii existenţei sociale a oamenilor.

Pentru cei care sesizează avantajele acestei deveniri este oportună întrebarea: cum susţinem emergenţa societăţii informaţionale? În contextul schiţat devine evident că informatizarea nu constituie o etapă spre această performanţă.

În acest context, exprimăm câteva considerente, cu speranţa că pot să constituie o bază pentru analize ulterioare:

• se cer conştientizate consecinţele dăunătoare ale fiinţării sociale în orizonturi de procesare a informaţiei nesatisfăcătoare;

• sunt necesare numeroase analize pentru a se dezvălui dependenţa tot mai mare a oamenilor şi organizărilor sociale de situaţia omenirii, pe de o parte, şi imposibilitatea ca omenirea să devină funcţională până nu face obiectul analizelor concepute în orizontul satisfăcător de procesare socială a informaţiilor;

• se cere organizată social asimilarea şi folosirea sistematică a modalităţii de procesare paradigmatice.

Celor trei problematici le deschidem rubrici distincte începând din numărul 3 al revistei.